| DESPRE FOTOGRAFIE
Ion Vasile
1 Principii de estetica a imaginii fotografice
1.1 Organizarea in plan a imaginii
Organizarea imaginii in plan se face dupa principii si reguli mai
mult sau mai putin stricte. A ceste principii au drept scop punerea
in valoare a subiectului si realizarea unei imagini armonioase.
Cadrul imaginii se caracterizeaza prin raportul laturilor si poate
fi patrat sau dreptunghiular.
- Cadrul patrat este folosit in special la subiectele simetrice.
- Cadrul dreptunghiular cu raportul laturilor de 2/3 - 3/4 este
cel mai des folosit oferind o forma echilibrata.
- Cadrul dreptunghiular cu o latura mult mai mare decat cealalta
(panoramic) se foloseste in special pentru peisaje.
Linii si puncte forte ale cadrului
- Impartind laturile cadrului in trei parti egale si unind punctele
omoloage de pe laturile opuse se obtin liniile forte ale cadrului.
La intersectia dintre liniile forte vom obtine punctele forte ale
cadrului.
- Axele de simetrie si punctul de simetrie al cadrului se obtin
unind mijloacele laturilor cadrului. Axele de simetrie sunt considerate
linii slabe si puntul de simetrie punct slab.
- Diagonala stinga jos - dreapta sus se numeste diagonala puternica
a cadrului sau ascendenta iar diagonala stinga sus - dreapta jos
se numeste diagonala slaba sau descendenta.
Diviziunea de aur
Pentru a obtine la un cadru liniile si punctele forte conform diviziunii
de aur se impart laturile cadrului in opt parti egale si se unesc
punctele omoloage de pe laturile opuse corespunzatoare celei de
a treia si a cincea diviziune.
Recomandari
- Se va evita plasarea subiectului in centrul imaginii
- Se va evita plasarea liniei orizontului pe axa orizontala de simetrie
a cadrului. Ea ar trebui suprapusa pe una din liniile forte orizontale.
- Subiectele in miscare vor fi astfel amplasate incit in sensul
miscarii acestea sa nu fie aproape de marginea cadrului.
1.2 Organizarea in adincime a imaginii
Primul plan este planul ce se vede primul intr-o imagine. In primul
plan sunt elementele cele mai apropiate de noi. Aceste elemente
au rolul de a conduce privirea catre subiectul imaginii aflat de
obicei in planul de mijloc. Elementele din primul plan nu trebuie
sa atraga privirea in mod deosebit prin importanta sau ineditul
lor. Primul plan poate lipsi.
Planul subiectului este planul ce contine subiectul si elementele
compozitionale principale care, de obicei, vor fi organizate conform
celor spuse mai sus.
Fundalul este planul ce creeaza ambianta in care este plasat subiectul.
Are rolul de a scoate in evidenta subiectul. Subiectul trebuie sa
se detaseze de fundal iar fundalul nu trebuie sa capteze atentia
privitorului devenind astfel mai important decit subiectul. Pentru
a scoate in evidenta subiectul, fundalul trebuie sa fie subordonat
subiectului. Contrastul de iluminare, culoare sau claritate poate
rezolva acesta subordonare.
Claritatea planurilor. Nu intotdeauna este necesara si nici indicata
o claritate maxima pentru toate planurile imaginii. Claritatea maxima
este necesara pentru planul subiectului. Dozarea claritatii se face
cu ajutorul diafragmei.
1.3 Perspectiva
Forma si marimea relativa a elementelor imaginii reprezinta perspectiva
liniara. Variatia tonalitatii culorilor reprezinta perspectiva aeriana.
Perspectiva liniara si deformarea ei. Privind in lungul unei strazi
drepte marginile strazii, desi paralele, par a se intilni intr-un
punct foarte indepartat numit punct de fuga. Deasemenea obiectele
de aproximativ aceeasi inaltime par mai mici pe masura ce distanta
creste..
Deformarea perspectivei liniare apare de obicei la cladirile inalte.
Cind privim o cladire inalta, neputind-o privi dintr-o data, ci
parcurgind-o cu privirea pe inaltime nu inregistram deformarea de
perspectiva. Fotografiind aceeasi cladire acesta va apare de obicei
inclinata spre spate si ingustata catre acoperis.
Perspectiva normala este data de obiectivele cu distanta focale
normala. Obiectivele cu distanta focala scurta accentueaza perspectiva
iar cele cu distanta focala lunga diminueaza perspectiva.
Perspectiva aeriana. Reprezinta diminuarea treptata a tonurilor
si culorilor si estomparea detaliilor cu cresterea distantei. Culorile
devin mai albastrui.
1.4 Relieful imaginii
Impresia de relief rezulta din jocul de lumini si umbre. In exterior,
maximum de relief este dat de lumina de dimineata si de seara cind
umbrele sunt cele mai lungi. Lumina de dupa-aminaza da o imagine
mai sculpturala, mai plastica, iar cea de dimineata o imagine mai
estompata, picturala. Lumina din jurul amiezei, care cade aproape
vertical, da cele mai scurte umbre si nu este recomandata in special
pentru portrete.
1.5 Punctul de statie si directia de fotografiere
- punctul de statie axial duce la o vedere frontala a subiectului.
Imaginea rezultata este statica, plana, de obicei fara relief sau
foarte putin reliefata. Acesta pozitie este utila pentru subiectele
arhitectonice si simetrice.
- punctul de statie lateral reda volumul si perspectiva, imaginea
capatind dinamism.
- punctul de statie pe verticala influenteaza foarte mult perspectiva.
- distanta fata de subiect. Prin apropierea sau departarea de subiect
se elimina sau se include in cadru elementele compozitiei. Distanta
fata de subiect este influentata si de distanta focala a obiectivului
2 Linii, suprafete si efectul lor
Din punct de vedere grafic, o imagine se compune din linii de diferite
forme si dimensiuni. Imbinarea lor armonioasa va duce la realizarea
unei bune imagini
Liniile drepte, cu cit sunt mai lungi dau senzatia de monoton. Liniile
verticale dau ideea de solemn, maiestuos, stabilitate, severitate.
Orice deviere de la verticala este sesizata cu atit mai mult cu
cit liniile sunt mai lungi. Liniile orizontale dau ideea de calm,
liniste, nesfirsit. Abuzul de linii orizontale sau verticale dau
senzatia de monotonie. Liniile inclinate dau dinamism imaginii.
Diagonala forte sugereaza ideea de efort, urcus, in timp ce diagonala
slaba sugereaza coborirea. Efectul diagonalelor este mai puternic
in formatul pe inalt decit in cel pe lat.
Liniile curbe dau gratie imaginii. Cele curbate in jos au un caracter
vesel si succesiunea lor da impresia de rapiditate. Cele curbate
in sus sugereaza tristetea si resemnarea. Liniile curbate la stinga,
la dreapta sau in spirala sugereaza impresia de instabilitate si
agitatie. Repetarea cu regularitate a aceleiasi curbe sugereaza
ideea de ritm.
Liniile frinte dau impresia de energie, de asprime, de nervozitate.
Liniile ce se incruciseaza in toate directiile deruteaza privirea
necesitind elemente care sa le echilibreze. O imagine nu trebuie
sa apara incompleta. Se vor evita liniile ce se termina in afara
cadrului.
Suprafetele. Liniile delimiteaza suprafete si acestea in functie
de marimea si culoarea lor contribuie la crearea imaginii in ansmblul
ei. Suprafetele mari sunt statice si monotone, cele mici in culori
variate sugereaza varietatea, miscarea, neastimparul. Suprafetele
luminate au un efect calm, optimist, prietenos iar cele intunecate
posomorasc imaginea, dindu-i un caracter grav, nelinistit.
3 Culoarea
Spectrul luminii solare. Un fascicul de lumina solara ce trece
printr-o prisma se descompune intr-un fascicul conic denumit spectru
colorat in culorile curcubeului: violet-indigo-albastru-verde-galben-portocaliu-rosu.
Albastru, galben si rosu se numesc culori primare sau fundamentale
deoarece nu pot fi obtinute prin amestec. Celelalte culori se numesc
culori binare deoarece se pot obtine din amestecul culorilor fundamentale.
Culorile complementare sunt culorile care combinate in proportii
egale dau lumina alba.
Contrastul
- Contrastul culorii in sine. Galben-rosu-albastru reprezinta cel
mai puternic contrast al culorilor in sine. Pentru a reprezenta
contrastul avem nevoie de cel putin trei culori. Cu cit culorile
sunt mai departate de culorile fundamentale contrastul scade.
- Contrastul inchis-deschis. Albul si negrul sunt reprezentarea
cea mai puternica a acestui contrast.
- Contrastul cald-rece. Culorile galben-portocaliu, portocaliu,
rosu-portocaliu, rosu, rosu-violet sunt denumite culori calde. Culorile
galben-verzui, verde, albastru-verzui, albastru, albastru-violet,
violet sunt denumite culori reci.
- Contrastul complementar. Se numesc complementare doua culori pigmentare
care amestecate dau o culare negru-cenusiu sau doua lumini colorate
care amestecate dau o lumina alba. Culorile complementare sunt opuse
una alteia, alaturate ating stralucirea maxima, combinatre se transforma
in cenusiu. Izolind din spectru o culoare, toate celelalte ramase,
la un loc, dau culoarea complementara. Galben-violet: contrast puternic
deschis-inchis; rosu portocaliu - albastru verzui: maxim de contrast
rece-cald; rosu-verde: egal de deschise si intensitate luminoasa
egala.
- Contrastul cantitativ. Scara de stralucire a culorilor: galben-9;
portocaliu-8; rosu-6; violet-3; albastru-4; verde-6. Valorile perechilor
complementare: galben-violet 3-1; portocaliu-albastru 2-1; rosu-verde
1-1; Deci galbenul trebuie sa ocupe o suprafata de trei ori mai
mica pentru a fi echilibrat de culoarea complementara.
Nuanta este proprietatea care diferentiaza o culoare de alta. In
spectul vizibil, variati mici ale lungimii de unda provoaca variatii
sensibile ale senzatiei de culoare insa extremele spectrului sunt
percepute ca o nuanta uniforma
Stralucirea unei culori este proportionala cu gradul ei de luminozitate.
Galbenul este mai stralucitor decit rosul de exemplu.
Saturatia sau puritatea este definita prin raportul cantitativ dintre
culoarea spectrala si culoarea alba. Cind culoarea nu este amestecata
cu lumina alba atunci este pura sau saturata.
Temperatura culorii. Incalzind treptat o sirma ea va radia lumina
in functie de temperatura la care este de la rosu-inchis pina la
alb. Relatia dintre temperatura si lumina radiata defineste temperatura
culorii si se exprima in grade Kelvin. Lumina zilei are intre 5500
si 5800°K, in zilele cu ceata avem intre 7700-8500°K iar
lumina reflectata de cerul albastru are intre 12000 si 27000°K.
"Expresia" culorilor
Culoarea neagra este apasatoare, funebra, fiind legata de doliu.
Culoarea alba da senzatia de puritate, de optimism.
Tonurile cenusii sunt reci, melancolice.
Tonurile galbene sunt cele mai calde si luminoase.
Tonurile verzi sunt odihnitoare, dar reci.
Tonurile portocalii sunt stimulatoare, iritante.
Tonurile violete de culoare rosie sunt iritante, iar cele albastrui
sunt calmante.
Regia culorii. Reprezinta interventia fotografului in corectarea
cromaticii pentru echilibrarea ei. Acesta se face incluzind sau
excluzind in/din cadru elemente.
Marimea suprafetelor colorate. Sunt de preferat suprafete de culoare
mai putine dar mai mari si intr-un numar mai redus de culori. Subiectele
monocrome produc efecte frumoase daca sut plasate pe un fundal contrastant.
4 Creatia
Mesajul artistic reprezinta ceea ce face sa vibreze sufletul privitorului
si il face sa simta emotia artistica. Atingerea perfectiunii tehnice
si chiar cea artistice poate fi reaizata prin invatare si exersare
insa transmiterea si a unui mesaj sufletesc inseamna arta.
Continutul.
Imaginea trebuie sa transmita ceva, sa comunice ceva privitorului.
Acest ceva reprezinta continutul imaginii. Continutul trebuie prezentat
intr-o forma clara si inteligenta pentru a putea fi transmis.
Subiectul.
Este vehicolul care transporta ideea pe care fotograful doreste
sa o transmita. Orice il intereseaza in mod sincer pe un fotograf
merita sa fie fotografiat. Pentru a realiza o fotografie care sa
emotioneze, un fotograf trebuie sa aiba o puternica reactie fata
de subiectul sau; altfel, este imposibil sa trezeasca emotii similare
privitorilor.
Puterea de soc.
Orice fotografie in fata careia privitorii nu ramin indiferenti
are putere de soc. Aceasta putere de soc forteaza privitorul sa
observe constient fotografia. Puterea de soc se obtine prin: procedee
grafice, subiecte neobisnuite, subiecte obisnuite prezentate intr-o
forma interesanta.
Compunerea imaginii inseamna organizarea ei astfel incit sa rezulte
o unitate independenta usor de inteles.
Regia estetica a imaginii.
Este interventia fotografului asupra elementelor compozitiei, iluminarii,
culorilor, etc., pina la realizarea armoniei.
Concluzii.
Lucrind, studiind, imitind, si examinind critic, daca se poate
impreuna cu cineva cu experienta, regulile si principiile estetice
se vor fixa destul de repede. Formarea gustului prin educatie artistica
va accelera procesul.
5 Bibliografie
1. N. Tomescu - Estetica imaginii fotografice
2. Andreas Feininger - Fotograful creator.
|
